Linnea Saltz vrea să fie lobbyistă. Haley Tanne intenționează să urmeze o carieră ca asistent medical. Chelsea Mitchell intenționează să obțină o diplomă în marketing. În timp ce toate cele trei femei au aspirații diferite, toate au o experiență comună: pierderea în fața bărbaților biologici care se identifică ca femei în competițiile de atletism feminin.
Atletismul a jucat un rol esențial în viața celor trei femei și se mândresc cu realizările lor de-a lungul anilor de liceu și colegiu.
Cu toate acestea, ele au fost afectate de politicile care permit bărbaților biologici care se identifică ca femei să concureze în echipele sportive feminine, ceea ce le-a determinat pe acestea și pe alte atlete de sex feminin să se implice mai mult sau mai puțin în activism împotriva acestei probleme.
Activismul lor vine în ajutorul sportivelor mai tinere care se confruntă cu aceleași obstacole ca Saltz, Tanne și Mitchell, persoane care încearcă să-și atingă obiectivele lor atletice și de carieră, în liceu și colegiu.
Politicile din diferite state și asociații sportive – cum ar fi NCAA – permit bărbaților care se identifică ca femei să concureze în probele atletice feminine.
În plus, inițiativa proiectului de lege a democraților din Congresul SUA, care vine să ofere protecție federală persoanelor transgender și a devenit lege federală pentru că a trecut în Camera Reprezentanților, are o dispoziție care interzice orientarea sexuală și discriminarea identității de gen.
Sportivele de toate vârstele se tem că, prin solicitarea școlilor de a permite atleților să joace în echipe sportive care corespund cu identitatea lor de gen în loc de sexul lor biologic, femeile se vor afla într-un dezavantaj competitiv clar.
În timp ce președintele Joe Biden și democrații din Congres luptă pentru adoptarea Legii Egalității, atletele de toate convingerile politice se pronunță în apărarea sportului feminin.
Lupta pentru „un joc egal pe teren”
Una dintre voci este Saltz, o absolventă a Universității Georgetown din Washington, D.C., care a început să alerge de când era studentă la Universitatea Utah din Sud.
Saltz a spus pentru CP că ea a început atletismul în liceu.
„Nu am fost unul dintre acei atleți care a alergat toată viața. Întotdeauna am făcut diferite sporturi, cum ar fi… dans și majorete și gimnastică”, a explicat ea. „Și în al doilea an de liceu, am decis să ies și să încerc să alerg. La momentul respectiv, fratele meu juca baseball și alerga, și m-am gândit că alergatul ar fi distractiv și ar fi ceva care ne-ar putea întări relația.”
După ce s-a alăturat echipei de atletism a universității în primul an, Saltz „s-a îndrăgostit” de sport și a vrut să continue să alerge pe tot parcursul facultății.
Sportiva și-a petrecut cea mai mare parte a carierei atletice în colegiu concurând doar împotriva femeilor biologice, dar acest lucru s-a schimbat în vara anului 2019, când antrenorii ei de la Universitatea Southern Utah i-au spus că un atlet de la o universitate concurentă care a participat anterior ca bărbat va concura ca femeie.
„Am citit imediat NCAA Gender Inclusion Handbook”, a amintit ea. După revizuirea ghidului, Saltz a descoperit că „nu existau prea multe reguli, nici jurisdicție, ci … multă libertate.”
„A fost foarte multă ambiguitate, în sensul că nu părea că a existat vreun protocol foarte strict în ceea ce privește modul în care acești sportivi transgender ar fi în măsură să concureze în cadrul NCAA”, își amintește Saltz.
Saltz a contactat NCAA, spunându-le că organizația trebuie să-și actualizeze protocoalele. Ca răspuns la îngrijorările sale, NCAA i-a trimis lui Saltz un e-mail în care o informa că regulile sunt așa cum sunt și asta nu se va schimba.
Saltz a spus celor de la CP că un student transgender de la Universitatea din Montana a concurat împotriva ei și alți alergători de la Universitatea Utah într-o cursă de ștafetă.
/cdn.vox-cdn.com/uploads/chorus_image/image/64797857/ol.0.png)
„Am concurat împotriva unui bărbat biologic, iar echipa noastră din cursa de ștafetă a pierdut”, a povestit ea. „În timpul competiției, s-a văzut că antrenorul îi spunea sportivului să încetinească, pentru că aveau deja o marjă destul de mare.”
Politica NCAA în ceea ce privește sportivii transgender, așa cum o descrie Saltz, permite bărbaților sau femeilor transgender să-și ia un an liber pentru a fi supuși terapiei de suprimare a hormonilor. La finalizarea terapiei, ea a susținut că „se pot întoarce apoi și pot concura în categoria de gen opus, fără … vreo testare sistematică, fără verificarea nivelului de estrogen sau testosteron sau orice de această natură.”
În ghid, NCAA a susținut că „orice avantaj de putere sau rezistență la o femeie transgender, fără îndoială, poate veni ca urmare a nivelurilor sale anterioare de testosteron care s-a răspândit după aproximativ un an de tratament de tranziție.”
Ghidul a mai susținut că experții medicali au spus că „presupunerea că o femeie transgender care concurează într-o echipă feminină ar avea un avantaj competitiv în afara domeniului de performanță și avantaj competitiv sau vreun dezavantaj care există deja în rândul sportivelor nu este susținută de dovezi”.
Cu toate acestea, un studiu realizat de British Journal of Sports Medicine a constatat că bărbații care se identifică ca femei, chiar și după un an de tratamente hormonale, mențin încă un avantaj fizic în sport față de femeile biologice. Studiul a relevat, de asemenea, că bărbații transgender rămân cu 12% mai rapizi decât femeile biologice de vârstă similară, chiar și după doi ani de tratament hormonal.
Saltz spune că ea vorbește despre această problemă pentru că dorește să prevină situațiile în care alte femei „pot să se simtă deja învinse încă de dinainte de a începe o cursă sau că au pierdut înainte de a intra în arenă sau să joace baschet sau oricare alt sport ar putea fi.”
„Nici măcar nu are de-a face cu sportul. Totul are de-a face doar cu femeile care se luptă… pentru o șansă egală și un joc egal în teren în NCAA și în lumea sportului”, a spus Saltz.
În timp ce Saltz a primit „doar feedback pozitiv” de la antrenorii ei în vederea exprimării opiniei și a îngrijorărilor ei, ea a recunoscut că „a avut și multe reacții agresive”.
„Mulți oameni ajung să spună lucruri oribile despre mine. Dar, la sfârșitul zilei, acest lucru nu schimbă modul în care m-am simțit în experiența mea personală și nu îmi vor reduce vocea la tăcere”, a argumentat ea.
Chiar înainte ca Legea Egalității să fie votată pentru prima dată în Parlament în mai 2019, politicile care permit bărbaților biologici să concureze în sportul feminin au împiedicat femeile biologice să ocupe primele locuri în unele competiții atletice.
La începutul anului 2020, Selina Soule, Chelsea Mitchell, Alanna Smith și Ashley Nicoletti au dat în judecată Connecticut Interscholastic Athletic Conference, Connecticut Association of Schools și districtele lor școlare individuale din cauza politicilor care permit bărbaților transgender să concureze în sportul feminin din clasele I-XII.
O fișă informativă întocmită de alianța conservatoare juridică non-profit „Alliance Defending Freedom”, care a reprezentat fetele în procese și a câștigat mai multe cazuri la Curtea Supremă, evidențiază modul în care astfel de politici au dăunat clienților lor.
Soule „a ratat calificarea în finala de 55 m la campionatul la nivel statal și oportunitatea de a se califica la campionatul New England cu un loc în sezonul 2018-2019”, întrucât „două locuri au fost ocupate de bărbați”.
Mitchell „a pierdut patru (4) campionate statale pentru fete, două (2) premii New England și multe alte premii din cauza concurenților masculini”.
Smith „a terminat pe locul 2 la 200 m la New England Regional Championships, dar a fost coborâtă pe locul 3, în spatele unui concurent de sex masculin.” Nicoletti „a ratat o oportunitate de a concura la State Open Championship în aer liber din 2019 din cauza a doi concurenți de sex masculin”.
„Au fost nenumărate alte atlete de sex feminin în statul Connecticut, precum și întreaga mea echipă de atletism”, a spus Soule într-un interviu din 2019. „Am ratat trofeul State Open Championship din cauza echipei în care a fost bărbatul atlet.”
Cu toate acestea, susținătorii Uniunii Libertăților Civile Americane susțin că fetele „atacă doi tineri de culoare care participă pur și simplu la sportul pe care îl iubesc, doar pentru că sunt transgender”. Luna trecută, un judecător federal numit de președintele Bill Clinton a respins procesul fetelor.
Departamentul educației și Departamentul de Justiție al SUA, sub administrația Trump, au investigat plângerea fetelor. Guvernul a fost de partea sportivelor în procesul lor, argumentând că a permite sportivilor transgenderi de sex masculin să concureze în competițiile feminine a încălcat drepturile legii „Title IX”.
Dar femeile din Connecticut au primit și mai puțină susținere acum sub administrația Biden, care a inversat multe dintre pozițiile din timpul președinției lui Trump cu privire la problema transgenderilor.
Imaginea de ansamblu: Legea Egalității „anulează tot ce este o femeie”
În 1972, Congresul a adoptat „Title IX”, legea federală a drepturilor civile pentru a garanta egalitate de șanse pentru femei și fete în educație, inclusiv în sport.
Așa cum susține și organizația „Independent Women ‘s Voice”, „prevederile legii „Title IX” permit școlilor să organizeze „echipe separate pe sex.”
Organizația susține că „având în vedere avantajul competitiv pe care sportivii de sex masculin îl au față de sportive, aceste reglementări joacă un rol important în a crește șansele pentru egalitatea în teren pentru femei și fete”, datorită legii „Title IX” pentru „numărul mare de fete și femei care participă în sporturi în liceu și colegiu.”
Oponenții Legii Egalității – de la feministe la conservatori creștini – avertizează că legislația promovată de democrați amenință să răstoarne acest progres.
Eforturile democraților din Congres de a adopta Legea Egalității datează din cel de-al 116-lea Congres al SUA, care a avut loc din 2019 până în 2020.
Măsura a trecut cu ușurință de Camera Reprezentanților, fiind controlată de democrați. Aceasta nu a reușit să devină lege ca urmare a opoziției senatului controlat de republicani, precum și a administrației Trump.
Când democrații au preluat controlul complet al guvernului federal în urma alegerilor din 2020, au făcut din adoptarea Legii Egalității o prioritate majoră. Biden a promis să semneze legea în primele sale 100 de zile de mandat în campania electorală.
Camera controlată de democrați a adoptat Legea Egalității în februarie, dar aceasta a stagnat în Senat din cauza opoziției dintre democrați și republicani.
Biden a încercat să adopte unele dintre prevederile Legii Egalității prin ordin executiv.
În prima lui zi de mandat, președintele a semnat un ordin executiv care interzice discriminarea bazată pe orientarea sexuală și identitatea de gen. Ordinul executiv susține: „Copiii ar trebui să poată învăța fără să-și facă griji că li se va refuza accesul la toaletă, vestiar sau în sporturile școlare”.
Anul trecut, Curtea Supremă a SUA a decis într-un caz de discriminare profesională că protecțiile legii „Title VII” din Legea drepturilor civile, care interzice discriminarea pe criterii de sex, se aplică și orientării sexuale și identității de gen. Administrația Biden a folosit această hotărâre în Bostock v. Clayton County pentru a justifica politicile de prevenire a discriminării bazate pe orientare sexuală sau identitate de gen.
Mai multe state au adoptat în ultimii ani o lege care interzice bărbaților care se identifică ca femei să concureze în sportul feminin. Astfel de eforturi au fost întâmpinate cu opoziție din partea NCAA, un organism de conducere care supraveghează atletismul în colegii și universități, la nivel național.
Beth Stelzer, o halterofilă amatoare care a fondat colectivul activist Save Women’s Sports, a devenit una dintre cele mai devotate susținătoare ale acestor eforturi legislative.
Potrivit Save Women’s Sports, șase state au adoptat legi care restricționează participarea oricui în cadrul sporturile feminine a femeilor biologice în 2021. Aceste state sunt Alabama, Arkansas, Mississippi, Montana, Tennessee și Virginia de Vest.
Idaho a adoptat o măsură în acest sens în 2020, care a fost întâmpinată cu rezistență din partea instanțelor. Stelzer a călătorit prin țară pentru a depune mărturie în favoarea unei legislații precum a celei de stat care dezbate proiectele de lege. Mai mult de 12 proiecte de lege similare au fost introduse la nivel de stat în 2021.
„A mers grozav”, a declarat Stelzer pentru CP. „Desigur, sunt momente în care opoziția mă hărțuiește. Dar Capitoliul oferă întotdeauna protecție, lucru care mă face să mă simt în siguranță.”
„Vom menține presiunea și nu vom da înapoi”, a promis ea. „Am putea avea chiar mai multe state care să intre în proiectele de lege înainte ca mandatul lor se încheie.”
ACLU susține că proiectele de lege care încearcă să limiteze sportul feminin doar femeilor biologice sunt discriminatorii, întrucât le-ar refuza studenților transgenderi dreptul de a juca un sport din cauza identității lor de gen. Unii democrați consideră că legile federale privind discriminarea care protejează persoanele pe baza sexului ar trebui interpretate pentru a include orientarea sexuală și identitatea de gen, chiar dacă acești termeni nu sunt incluși în textul acestor legi.
Îngrijorarea pe care o împărtășește Stelzer este că prin echivalarea „identității de gen” cu sexul, Legea Egalității „anulează tot ce este o femeie”.
Ea crede că o astfel de acțiune „șterge definiția feminității și permite oricui să revendice spațiile noastre – echipele sportive, toaletele, adăposturile în situații de criză, saloanele de spital.”
„Spațiile noastre separate de sex vor dispărea”, se teme ea.
Site-ul Save Women’s Sports prezintă poveștile sportivelor care susțin misiunea organizației.
„Primesc zilnic pe e-mail numeroase mesaje de susținere și văd din ce în ce mai multă susținere pe rețelele de socializare”, a explicat Stelzer.
Ea a susținut că, dacă Legea Egalității devine lege, „sportul feminin va dispărea” pentru că „nu va dura mult până când toate recordurile vor fi atinse de bărbați”.
Stelzer a afirmat că participarea la sport oferă femeilor „elementele constitutive pentru a-și forma viitorul”, citându-i pe cele „aproximativ 90% dintre directorii executivi de sex feminin” care au făcut odată sport.
O rată de participare similară se aplică de asemenea „oficialilor guvernamentali care sunt femei”, a susținut ea.
„Femeile au devenit majoritatea populației. Devenim puteri economice și există o ideologie care încearcă să ne anuleze. Și asta va face Biden dacă va semna Legea Egalității”, a argumentat ea.
Descriind Save Women’s Sports ca fiind o „coaliție nepartizană cu oameni obișnuiți”, Stelzer a declarat pentru CP că „avem oameni din tot spectrul politic, inclusiv sportivi transgender, care ne susțin în acest sens”.
„Ceea ce este foarte trist este că toată opoziția vine cu jigniri, atacuri și acuzații pentru a crea un mediu toxic [în așa fel] încât oamenii să nu vorbească”, a adăugat ea.
Ea a îndemnat sportivele care sunt cuprinse de îngrijorări „să nu se lase intimidate și batjocorite… reduce la tăcere, pentru că asta au devenit, practic, femeile ca mine, majoritatea sunt tăcute.”
Femeile atletice vorbesc
Saltz a vorbit despre experiența ei la Conservative Political Action Conference de la începutul acestui an, avertizând că sportivele își vor „urmări propriile sporturi de pe margine” dacă Legea Egalității va deveni lege.
Saltz și-a amintit momentul în care antrenorii de la Universitatea Utah din Sud i-au spus că va trebui să concureze împotriva unui bărbat biologic.
„A fost într-adevăr descurajator pentru mine să aud că cineva care nu numai că a fost cu 10 secunde mai rapid decât mine în competiția mea, dar a și întregistrat un timp record mondial pentru femei, ca bărbat, și acum să devină un concurent împotriva noastră, femeile”, a spus ea.
Ea a descris experiența ei ca o „situație interesantă”, pe care „a fost foarte greu să … să o înțeleagă.”
Saltz prezice că dacă „bărbaților biologici care au avantaje fiziologice față de femelele biologice” li se va permite să concureze în sportul feminin, fetele „nu vor mai fi interesate să concureze și să facă parte din sport”.
Haley Tanne, o studentă de la Universitatea Utah din Sud, care obișnuia să alerge cu Saltz, a vorbit, de asemenea, despre îngrijorările ei în privința participării bărbaților biologici în sportul feminin. Tanne a alergat cu Saltz în cursa de ștafetă împotriva bărbatului biologic.
„Am alergat la același nivel cu ea. Amândouă am parcurs kolometrii și a fost o nebunie, mă uitam la ea cum … constant… tot avansa până a ajuns … în fața noastră și a câștigat cursa”, a explicat Tanne într-un interviu.
„Îmi amintesc că eram atât de furioasă și confuză că nu puteam să cred că s-a întâmplat așa ceva.”
La fel ca Saltz, Tanne a auzit pentru prima dată că va concura împotriva unui bărbat care se identifică ca o femeie de la antrenorul ei de la Universitatea Utah.
„Îmi amintesc că m-am gândit că e o nebunie, așa ceva nu se va întâmpla. Totul e o glumă, nu?” a întrebat ea.
„Am simțit că a fost ceva atât de nebunesc și că oamenii nu au văzut acest avantaj, iar ceilalți au tolerau acest lucru.”
Atât Saltz, cât și Tanne au lăudat eforturile statelor de a lua în considerare și de a adopta proiecte de lege care să interzică bărbaților biologici care se identifică ca femei să concureze în sportul feminin.
Saltz și-a exprimat recunoștința că statele „creează impulsul” necesar pentru a aborda „ceva despre care trebuie discutat”. Între timp, Tanne a remarcat că „mă simt bine să știu că nu sunt nebună, că și alții percep acest lucru ca o problemă și sunt dispuși să o înfrunte și să meargă mai departe”.
„Per total, doar eliminând partea emoțională a problemei și gândind-o logic, cred că acesta este un lucru bun”, a adăugat Tanne. „Și… Cred că la sfârșitul zilei, ar trebui să ne facem un obiectiv din a integra toți sportivii care concurează în sport. Dar cred că ar trebui să începem cu sporturile feminine și să ne asigurăm că ele au un joc egal pe teren.”
Ea a subliniat importanța abordării problemei din „punct de vedere științific”, adăugând că „bărbații se nasc cu … structuri osoase diferite, [și] capacități pulmonare diferite.”
Având în vedere diferențele biologice dintre bărbați și femei, Tanne a susținut că „nu este corect” să li se permită bărbaților biologici să concureze în echipe sportive feminine, adăugând: „Cred că este la fel de trist că NCAA nu este capabil să vadă lucrul acesta.”
Asemenea lui Saltz, Tanne a fost încurajată să alerge de un membru al familiei.
„Sora mea m-a introdus în alergarea cu ștafetă, atunci când eram elevă în primul an de liceu, și îmi amintesc cum mă antrenam cu ei vara”, a declarat Tanne. „Și antrenorul meu mi-a spus că doar pe baza talentului pe care l-am arătat până acum în sezon, aș putea candida și la facultate. Și atunci am devenit pasionată să alerg.”
De când am concurat împotriva bărbatului care se identifică cu o femeie în cursa de ștafetă, nici Saltz, nici Tanne nu au mai fost puse în situația în care să concureze împotriva unui alt bărbat biologic.
Pe lângă sportivii din colegiu, bine-cunoscuții sportivi retrași au vorbit, de asemenea, împotriva inițiativei de a permite bărbaților care se identifică ca famei să concureze în sportul feminin, inclusiv fosta înotătoare olimpică Sharron Davies, fosta jucătoare de tenis Martina Navratilova și fosta jucătoare de golf Nancy Lopez.
Progresiștii au susținut că sportivii transgender nu au neapărat un avantaj față de sportive. La începutul acestui an, ACLU a argumentat că „sportivii transgender nu au un avantaj nedrept în sport”. Grupul juridic a adăugat că: „Sportivii transgenderi variază în capacitatea atletică la fel ca sportivii cisgender.” Grupul a afirmat că, în multe cazuri, sportivele au participat în competiții „la fel de bine sau mai bine” ca concurenții transgenderi.
Declarația ACLU a primit critici serioase în online care au făcut referire la majoritatea avantajelor fizice pe care bărbații biologici le pot avea în detrimentul femeilor, inclusiv „inimi și plămâni mai mari, mai mult sânge oxigenat, mai multe fibre musculare, o masă musculară mai mare în partea superioară a corpului, o masă musculară mai mare în partea inferioară a corpului, densitate osoasă mai mare.”
Unele sportive și familiile lor susțin că participarea bărbaților care se identifică ca femei și participă în competițiile fetelor poate avea un „efect colateral” care va afecta unele femei participante, dacă nu pe toate.
„Un efect colateral”
În timp ce femeile atlete, colege cu Saltz și Tanner, se apropiau de sfârșitul carierei lor, alte două femei dintre reclamanții cazului Connecticut abia au început.
Soule și Mitchell sunt acum boboci la facultate. Întrucât amenințarea de a concura în competiții împotriva bărbaților care se identifică ca femei este mare, în lumina politicii NCAA, efortul legal de a remedia pierderile pe care le-au experimentat din cauza bărbaților biologici în liceu și încercarea de a proteja alte fete să treacă prin aceeași experiență, continuă.
Mama lui Chelsea Mitchell, Christy și avocatul „Alliance Defending Freedom”, Christiana Holcomb au vorbit cu CP. Mitchell a spus că fiica ei „a fost întotdeauna implicată în sport”, începând cu fotbalul încă de la grădiniță, iar mai târziu a jucat baschet.”
„Atletismul nu este posibil în orașul nostru până când nu termini gimnaziul, așa că a început să alerge din gimnaziu, devenind destul de bună, situația fiind una foarte serioasă când a început liceul”, a spus mama. „S-a calificat, a concurat pentru campionatul statal în primul an și ea … a concurat la un nivel foarte înalt de-a lungul anilor de liceu.”
Potrivit lui Mitchell, Chelsea „a concurat împotriva sportivilor transgender în toți cei patru ani de liceu”, învingând „sportivi transgender de 24 de ori în această perioadă, în cursele de elită, care sunt campionate statale și campionatele New England.” Mitchell a descris aceste evenimente ca fiind „foarte importante pentru ea în momentul recrutării.”
Mitchell a spus pentru CP că Chelsea, care este acum la Colegiul William & Mary din Virginia, „nu a întâmpinat până acum această problemă”, dar și-a exprimat îngrijorarea că „politica pe care o fac cei de la NCAA prevestește această posibilitate”.
Mitchell are o fiică mai mică, în prezent în clasa a IX-a, care este și atletă.
„Sperăm că nu trebuie să treacă prin ce a trecut Chelsea, dar cu siguranță există posibilitatea”, a spus Mitchell.
Mitchell a menționat că „în fiecare cursă, cineva nu merge în finale, cineva nu avansează la următorul nivel în competiție, cineva nu primește … acel titlu de campion, iar cineva este înlăturat pe locul al doilea sau al treilea. Și așa, acesta poate fi un efect colatral și afectează o mulțime de fete, nu doar pe Chelsea.”
Holcomb a fost de acord: „cred că publicul trebuie să țină cont de faptul că este nevoie doar de un atlet biologic masculin pentru a lua titlul de campion și este nevoie de doar trei pentru a înlătura fetele de pe podium în totalitate.”
„Deci, aceasta devine o chestiune importantă și contează; are ramificații masive pentru femeile tinere care concurează, atât în liceu, cât și în colegiu”, a declarat avocatul.
Următorii pașii: „Atât cât este nevoie”
Un judecător federal din Connecticut a ignorat procesul intentat de Mitchell și alți trei sportivi din Connecticut, concluzionând că „cererea de ordonanță care impune aplicarea politicii CIAC este acum discutabilă.”
Judecătorul a decis că acest caz este discutabil, întrucât sportivii transgender care au concurat cu fetele au absolvit de atunci și „nu există niciun indiciu că Smith și Nicoletti vor întâmpina concurență din partea unui student transgender într-un eveniment sponsorizat de CIAC sezonul viitor.”
„Alliance Defending Freedom” și-a anunțat intenția de a prelua cazul la Curtea de Apel în al doilea circuit.
„Așteptăm cu nerăbdare să preluăm cazul în apel și să… argumentăm instanței că acest caz nu este discutabil din cauza faptului că fiecare dintre fete a suferit în trecut, în mod specific în ceea ce privește clasamentele și recunoașterea și așa mai departe”, a subliniat Holcomb. „Asta … poate fi remediată. Acestea sunt răni anterioare pe care instanța le poate repara și poate îndruma CIAC să le rezolve. Deci, acest lucru oprește cazul de la a fi discutabil.”
Holcomb a cântărit, de asemenea, planurile firmei de avocatură dacă al doilea Circuit susține decizia judecătorului instanței de district.
„În ceea ce privește avansarea acestui caz la Curtea Supremă a SUA, eu sper să nu fie nevoie. Sper că vom reuși să obținem rapid o schimbare de politică, astfel încât tinerele femei din statul Connecticut să fie protejate și să poată concura într-un mod echitabil și corect. … Dacă asta e ceea ce este necesar, atunci vom continua cu siguranță acest lucru, atât timp cât este nevoie.”
Împreună cu colegele lor, atât Saltz , cât și Tanne doresc să păstreze alergarea ca o parte vitală din viața lor, chiar dacă nu au de gând să devină jucătoare profesioniste.
Descriind alergarea ca „un lucru pe care îl iubesc”, Saltz a spus că „nu este ceva ce am intenționat să-l opresc după ce am terminat colegiul.” Afirmând că „vreau cu siguranță să continui să alerg”, Tanne și-a exprimat dorința de a deveni antrenor atunci când este mai în vârstă, posibil la nivel de liceu.
În plus, ambele femei au spus că opoziția lor în a permite bărbaților care se identifică ca femei să concureze în sporturile femeilor nu vine din rea voință față de persoanele transgender.
La CPAC, Saltz a spus publicului că „nu există nicio parte din mine care să nu vrea să fie incluzivă.”
„Caut soluții care să integreze pe toată lumea, dar nu cele care exclud femeile biologice”, a spus ea.
„Oamenii nu-și dau seama că, fiind incluzivi în acest sens, este exclus pentru oameni ca mine. Nu vrem sporturi pentru bărbați și ceva mixt; vrem sporturi pentru bărbați și femei.”
Tanne a declarat pentru CP că îngrijorarea ei de a concura împotriva unui bărbat biologic „nu a avut nimic împotriva atletului transgender sau a alegerilor lor.”
Ea a susținut că persoanele de ambele părți ale acestei dezbateri ar trebui să rămână civile.
„Am avut membri ai familiei care nu au fost complet de acord cu situația și am reușit să vorbim doar despre opiniile noastre și să fim de acord să nu fim de accord”, a spus Tanne. „Și cred că așa ar trebui să fie. Nu simt că prieteniile ar trebui distruse doar din cauza dezacordurilor.”
„Dacă aveți ceva care vă pasionează, atunci ar trebui să luptați pentru asta și să nu distrugeți alte persoane doar pentru că nu sunteți de acord”, a concluzionat ea.