Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (FEMM) din Parlamentul European a emis un raport privind situația sănătății și drepturilor sexuale și reproductive în UE în raportul privitor la sănătatea femeilor (raportor: Predrag Fred Matić). Raportul se așteaptă să fie pe ordinea de zi a sesiunii plenare a Parlamentului European, în perioada 23-24 iunie.
Raportul se concentrează pe așa-numitul drept la sănătate sexuală și reproductivă (SRHR), termen-umbrelă ales pentru a include orice, de la educație sexuală, ideologie de gen, boli / infecții cu transmitere sexuală, până la avort, contracepție, obstetrică. Termenul SRHR a fost folosit în mod specific și din ce în ce mai mult în rapoartecu referire la accesul la avort și la finanțarea acestuia, lucruri văzute ca fiind problematice. Dincolo de definiții și de domeniul de aplicare, există multe alte probleme ridicate în acest raport care sunt caracterizate greșit, reprezentate greșit sau sunt, pur și simplu, greșite în sine.
În primul rând, este esențial să reținem că majoritatea aspectelor ridicate de acest raport intră sub incidența politicii în domeniul sănătății, care este de competența exclusivă a statelor membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 168, alineatul 7 din tratatu de funcționare al Uniunii Europene. Chiar dacă autorii recunosc acest fapt la un moment dat, majoritatea raportului este scris ca și cum lucrurile nu stau așa. Mai rău, statele membre sunt condamnate și criticate cu privire la alegerile și gestionarea sistemelor proprii de sănătate (articolul K, paragraful 8, paragraful 12, paragraful 34, paragraful 37), lucru care ignoră principiul subsidiarității și contestă competența națională. Punctul 12, în special, solicită ca fondurile UE să fie plătite de către Comisie statelor membre pentru a „garanta accesul universal la SRHR”, ceea ce este extrem de îngrijorător. Fondurile UE nu pot fi utilizate pentru a promova o agendă care nu intră în competența UE. Reamintim europarlamentarului Matić și comisiei FEMM că, în 2013, Parlamentul European a votat împotriva unui raport similar și, în schimb, a adoptat o rezoluție alternativă care „constată că formularea și punerea în aplicare a politicilor privind SRHR și educația sexuală în școli este de competența statelor membre”.
În al doilea rând, autorii încearcă să se sustragă realității că acestea sunt probleme legate de sănătate, asupra cărora UE nu are competență, făcând legătura artificială între „drepturile sexuale” și „drepturile de reproducere” și drepturile omului. Nu am reușit să găsim nicio lege internațională, tratat sau dispoziție europeană privind drepturile omului, care să vorbească despre „drepturile sexuale”, niciun document juridic obligatoriu în care „drepturile sexuale” să fie înțelese ca drepturi ale omului. Capitolul C al raportului Matić susține că SRHR sunt protejate ca drepturi ale omului în temeiul dreptului internațional și denumește câteva acorduri ONU, dar acest lucru este fals; nu există nicio mențiune a „drepturilor de reproducere” în acordurile internaționale citate. Este o denaturare flagrantă a dreptului internațional privitor la drepturile omului și o combinație între două lucruri cu totul diferite.
În plus, după cum s-a menționat la început, SRHR este folosit ca termen general pentru multe probleme, inclusiv pentru avort. Acest raport implică faptul că dreptul la avort este un drept universal al omului, recunoscut în dreptul internațional, ceea ce este fals. Raportul merge un pas mai departe, afirmând că refuzarea serviciilor de avort, a consilierii și a timpului de reflecție / așteptare sunt „bariere în calea sănătății femeilor” și constituie „violență de gen”. Este deosebit de dăunător, deoarece acest lucru minimizează formele reale și grave de violență împotriva femeilor. Acordurile internaționale (din punct de vedere juridic fără caracter obligatoriu) la care se referă raportul în apărarea punctelor lor afirmă de fapt:
„Guvernele ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a ajuta femeile să evite avortul, care în niciun caz nu ar trebui promovat ca metodă de planificare familială și, în toate cazurile, să prevadă tratamentul uman și consilierea femeilor care au recurs la avort” (ICPD PoA, Paragraful 7.24).
„În niciun caz nu trebuie promovat avortul ca metodă de planificare familială. […] Ar trebui făcută o încercare de a elimina necesitatea avortului. […] Orice măsuri sau modificări legate de avort în cadrul sistemului de sănătate pot fi determinate doar la nivel național sau local, în conformitate cu procesul legislativ național ”(ICPD PoA, Paragraful 8.25)
În sfârșit, și poate cel mai grav, raportul Matić sugerează eliminarea dreptului furnizorilor de servicii medicale la libertatea de conștiință. Profesioniștii din domeniul medical sunt îndreptățiți să refuze participarea sau efectuarea de proceduri care contravin eticii medicinii sau împotriva credinței lor personale. Acest lucru este menționat în mod explicit în Rezoluția 1763 (2010) – Dreptul la obiecții de conștiință în îngrijirea medicală legală [7] a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei:
„Nicio persoană, spital sau instituție nu va fi constrânsă, considerată responsabilă sau discriminată în niciun fel din cauza refuzului de a efectua, acomoda, asista sau a se supune avortului, a comiterii unui avort spontan, a eutanasiei sau a oricărui act care ar putea provoca moartea unui făt uman sau a unui embrion, din orice motiv. ” (Art. 1)
Raportul a ridicat, de asemenea, îngrijorări împotriva practicilor condamnate universal, cum ar fi mutilarea genitală feminină, violența împotriva femeilor și lipsa accesului la facilități sanitare de bază, care sunt aspecte valabile și rezonabile. Cu toate acestea, raportul nu acordă acestor probleme aceeași atenție sau aceeași greutate ca și avortului și altor aspecte controversate. Comunicatul de presă al PE referitor la acest raport nici măcar nu le menționează. [8]
În concluzie, din aceste motive și nu numai, acest raport este cu totul inacceptabil. Avortul, teoria identității de gen, curricula completă de educație sexuală, contracepția etc. sunt subiecte sensibile, controversate, care nu sunt prescrise în legislația internațională sau europeană și asupra cărora nu există consens. Acestea sunt chestiuni de politică națională de sănătate asupra cărora statele membre au jurisdicție exclusivă, nu pot beneficia de fonduri UE și dreptul profesioniștilor din domeniul medical la obiecție de conștiință nu poate fi încălcat.
Sursa: https://ecpm.info/news/controversial-matic-report-seeks-to-override-national-competence-and-limit-freedom-of-conscience.html?fbclid=IwAR2ITgIASHcf31lIliQb0Y4SfH9HYnXjn6x8tNPPIoJyptFmJ-AJsi1ag2s